Inca unul

Care a facut 30 de ani.Suntem din ce in ce mai multi in grup care am sarit de pragul celor 30 de primaveri,veri,toamne implinite.Nu cred ca exista cu adevarat un prag pe care-l trecem cand implinim varsta asta,cred ca e un balon de sapun tot ce se spune despre modificarile ce au loc odata cu schimbarea" prefixului",nu mi se pare ca ne maturizam brusc(sa nu vorbesc aiurea,aici este vorba mai mult despre mine),pur si simplu ni se implementeaza ideea in creieras (aici folosesc diminutivul tot ptr mine,ca doar am avut de atatea ori dovada ca nu am prea mult creier) cum ca gata de-acum s-a terminat cu joaca ,ca la orele 00 are zilei noastre de nastere o sa ne apara din neant 3 fire de par alb si 5 kilograme in plus.
Nu cred in asa ceva,cred ca daca esti matur si responsabil,esti de la varste mult mai mici,ca poti ramane imatur toata viata ta(am un exemplu in minte foarte elocvent),ca 30 de ani nu trebuie sa te sperie,daca esti femeie nu trebuie sa te dai de ceasul mortii sa ramai insarcinata,urmarita de ticaitul necrutator al ceasului biologic,ca acele 5-10 kg in plus erau cu tine de ceva timp,de cand te-ai imprietenit mai mult cu Mc Donald"s si cu KFC decat cu marul,portocala,salata si banda de alergat,ca cele 3 fire de par alb sunt rezultatul enervarilor cotidiene,ca trebuie sa incepi sa citesti "Felicia" si s-o lasi mai moale cu Cosmo,Elle si alte nebunii din astea.
In schimb cred ca e bine,aici vorbesc in special pentru femei,sa mananci mai sanatos,nu sa te infometezi,sa folosesti anumite creme care sa-ti ajute tenul si asa obosit de tot felul de factori nocivi care-l rideaza,scofalcesc,innegresc,lipsesc de luminozitate,sa nu mai fi obsedata de cat de bine arata vecina,prietena,colega ,etc,pentru simplul motiv ca nu stii cat de bine ii e fiecaruia cu el insusi,sa razi mult,mult de tot,sa te joci cu copiii(nu conteaza daca sunt ai tai sau nu),sa fii tandra cu cel/cea pe care-l/o iubesti,sa nu-i gasesti tot timpul nod in papura,sa incerci sa le dai viselor tale un contur real si in general sa faci exact lucrurile care te fac fericit pe tine,nu pe bunicul,vecinul,pisicul,etc.
Am deviat de la subiect,pornisem de la ziua lui Buli,caruia" ii urez tot binele si norocul din lume,chiar daca mie-mi ramane mai putin" dar nu pot sa termin postul fara sa ma gandesc la finul meu,care nu o sa stie niciodata ce-i putea aduce varsta de 30 ani pentru simplul fapt ca a parasit lumea asta,acum trei zile,la 25 de ani.Dumnezeu sa-l odihneasca.

"I Believe I Can Fly.............'

Nu prea stiu cu ce sa incep.O sa o fac gandindu-ma cum ne planificam vacantele,cum facem numaratoarea inversa cand se apropie,cum ne tremura sufletul de placere cand punem ultimele lucrusoare in bagaj,cum ne facem iluzii asupra aspectelor locative,culinare,de shopping,cum ne bucuram de toate nimicurile care-n banalul cotidian nu au nici o insemnatate pentru noi,cum ne incarcam geamantanul cu suveniruri(unele dintre ele chiar chicioase,daca e sa fim cinstiti) si sufletul cu amintiri dragi si cum in final ne mana dorul de casa,parca nu ajungem mai repede la cuiburile noastre,la ceea ce inseamna "acasa".
Din nefericire in timpul acestor clipe de vis la care ne gandim tot timpul anului se pot strecura clipele negre ale furtului sau pierderii banilor,avionului,stricarii masinilor si cel rele ale accidentelor sau chiar ale mortii.
Doi dintre prietenii mei cei mai buni au avut un accident grav luni,cand se intorceau din vacanta(chiar de filme Diana,parea rupt,ai dreptate) si numai Dumnezeu i-a ajutat sa ramana vii si nevatamati.Si acum cand scriu,desi am aflat acest lucru de aproximativ o ora,nu ma pot controla sa nu tremur la gandul ca putea sa fie totul mult mai rau.
Ceea ce vreau eu sa va spun e .........................sa nu va ami duceti in vacanta!Evident e o gluma,eu nu vreau sa va spun nimic moralizator,am scris postul asta pentru ca am fost foarte impresionata si pentru ca voiam sa le spun celor doi ca tin mult,mult de tot la ei si parca nu aveam chef sa le-o spun asa in fata,sa nu si-o ia in cap.

"Era o fire asa vesela"

Ma tot intreaba lumea"Ba,tu nu mai ai blogul ala,nu mai ai imaginatie,nu-ti mai place postarea virtuala,vrei sa le aduni pe toate (gandurile adica),intr-un roman fluviu si sa ne dai pe toti pe spate?"."The answer my friends,Is blowing in the wind".Nu,glumeam ,raspunsul este ca nu am avut chef sa scriu.Ma gandisem sa scriu ceva cd am venit de la Paris,despre cat de grandios,"magnifique",este Orasul Luminilor dar doua saptamani de cd am revenit in Bucuresti pluteam intr-o mare reverie iar de-a treia saptamana detaliile mi se estompasera in minte deci scriitura mea nu ar fi avut acelasi farmec.Mi se estompase si gustul de macaroons,ecleruri,tarte de toate felurile dar din fericire pt asta am solutie:dau o fuga la "Paul" sau la "Chocolat" si am rezolvat problema.
Intre timp mi-am revenit din visare,m-am apucat serios de munca(cat de serios pot si eu) si ma gandesc cu infrigurare(asta mi se trage de la aerul conditionat) care sa fie urmatoarea destinatie de vacanta.Irina propunea Bruges pt cateva zile argumentele pro acestei calatorii fiind cantitatea de ciocolata pe metrul patrat si magazinele cu hainute frumusele si nu foarte scumpicele.O sa studiem oferta si o sa vedem la ce concluzie ajungem.
Un alt motiv pentru care m-am hotarat sa scriu azi a fost moartea prin sinucidere a Madalinei Manole.Ma gandeam la aparentele vietii fiecaruia dintre noi,la cat de fericiti,multumiti,etc putem sa parem si cum ne roade o boala sau tristetea sau nemultumirea ca soricelul bucata de branza.Cu totii ne gandeam ce multumita e femeia asta:avea bani,o familie frumoasa,era frumoasa,avea o cariera proaspat relansata ,deci aparent nimic care sa o duca spre un asemenea gest.Si totusi a fost.Nu stiu ce te poate impinge sa-ti abandonezi in acest fel copilul de mai putin de un an dar probabil ceva grav s-a intamplat in mecanismul intern al ei,ceva ce nu s-a mai putut repara.Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca.

Nu muncim de Rusalii?

Asa credeti voi,uite ca eu muncesc.Nu ca as vrea,dupa cum va puteti foarte bine da seama daca m-am apucat de un post pe blogulet,dupa ce nu am mai scris de 2 luni,dar asa sta treaba in sectorul privat unde liberele sunt optionale,dupa ideea:vrei liber,poti sa-ti iei 2 ani dar neplatiti,vrei bani ,nu ai liber!Acum nu e cazul sa dramatizez in cazul meu,pentru ca-mi pot lua liber atunci cand vreau,fara prea multe comentarii(a se vedea saptamana trecuta sau acum trei saptamani) dar tot mi-ar fi placut un week-end prelungit.
In rest despre mine numai de bine:sunt sanatoasa(cel putin fizic),voinica(la fel cum ma stiti),poate un pic cam somnoroasa tot timpul,cu mult chef de shopping(dar ma pastrez pentru alte locuri ,cum ar fi Parisul),astept cu multa nerabdare vacanta si vara si cam atat.Sper sa scriu mai mult cand vin din concediu.

Nu muncim de Rusalii?

Mi-e sila

De mine,cand visez cai verzi pe pereti,de altii cand imi blocheaza visele.
De mine,cand nu corespund calitatii de medic,de altii care desi nu au terminat decat o amarata de Facultate de Medicina,si-au insusit pe nedrept calitatea de Dumnezeu.
De mine,cand iubesc pe cine nu trebuie,de cine nu trebuie,cand nu ma iubeste.
De moarte,nu a mea,doar de o eventula moarte a celor pe care-i iubesc.
De caldura,atunci cand in sufletul tau e frig.
De prostie,de ingamfare,de nepotisme,de ura,de calorii,de rautate,de oamenii carora le lipseste simtul umorului,de oameni care primesc totul,ca si cum li s-ar cuveni dar nu dau nimic inapoi,de lipsa empatiei,de lipsa dragostei,de neputinta(in special de cea sufleteasca).
Ce vesela am fost azi!

8 Martie

Vreau sa incep aceasta postare nu prin a spune La multi ani! tuturor femeilor care-mi sunt dragi in aceasta viata ci prin a mentiona ca Toparceanu este un mincinos si ca nu e vina mea ca aceasta vreme este de 2 lei.Gata,am spus.
Acum lucrurile serioase.Cand eram mica,ma stresa ingrozitor Ziua Femeii pentru ca ne puneau sa facem niste poze tembele,in care eram obligata sa port bentita cu pompoane si sa zambesc tamp,cu o mutra de copil cuminte,pe care stiam sigur ca mama nu o va crede niciodata.Ceva mai tarziu,a inceput sa-mi placa sa le ofer femeilor de care-mi era drag o floricica,un gablontz,un te-miri-ce,la inceput cu un aer ieftinut ca mai apoi,cand banutii au inceput sa se mai adune in buzunarele mele sa fie ceva cu adevarat frumos.,
Mi-ar placea sa le multumesc fiecareia in parte,tuturor femeilor care au insemnat si inseamna ceva pt mine.Din pacate unele nu-mi mai aud multumirile decat sub forma unor rugaciuni,cu altele am pierdut legatura dar eu inca ma gandesc la ele,deci va multumesc si va iubesc Cecilia,Olimpia,Gabriela,Ileana,Neaga,Paraschiva,Sofia,Mariana,Irina,Violeta,Alina,Mihaela,Diana.

Nu eu,Toparceanu!

"Dupa- atata frig si ceata,Iar s-arata soarele,De-acum nu ne mai ingheata,Nasul si picioarele."

Jos palaria!

Statornicia nu e punctul forte al vietii mele,asta e clar.Ma gandeam cat m-am rugat de Diana sa ma ajute sa-mi fac blogul asta,cat mi l-am dorit si cum la-m lasat in parasire de vreo luna.Nu-i nimic,lasa ca sunt bine sanatoasa si pot sa scriu acum.
Sa vedem ce s-a mai intamplat de la ultima postare.Pai fusei cu tata la Atena,la "rudili" noastre,ne distraram binisor dar eu plecasem cu o mare tuse romaneasca,zdravana pe care am amplificat-o in alergarile mele prin orasul meu de suflet,pe o vreme nu tocmai prietenoasa,pana am transformat-o intr-o frumoasa pneumonie,certificata in momentul intoarcerii in Romania.
Au urmat 3 zile de stat in casa,in care mai aveam putin si ma suiam pe pereti,antibiotice,bomboane de supt(bomboaneeeeeeeeeeeee),mult ceai ,multi prieteni buni care mi-au fost parca mai dragi decat de obicei cd i-am vz preocupati de ce mi se intampla,cativa care nu au parut prea interesati de asta,decat asa cu gura,matusi-mea care m-a sunat in fiecare zi de 2 ori sa vd ce fac,dupa ce o capiasem cu tusea vreo 2 nopt si ma asteptase la metrou cand ma intorceam din escapadele mele prin oras,ca sa nu stau in frig si ploaie.
A trecut si asta,am invins-o pe nebuna asta de pneumonie,am avut crize de nervi de la vremea asta deprimanta,m-am jucat cu un barbat jocul"ia parfumul,da-mi parfumul"(am adaugat si niste antianxiolitice,ca sa fie mai palpitant),am avut multa treaba la cabinete(l-am umflat pe Eugen) si am fost la teatru.Am lasat special la sfarsit asta,pentru ca a fost o surpriza placuta,intr-o zi de duminica deprimanta,cand nu mai asteptam nimic interesant.Am plecat de acasa gandindu-ma asa:"Ce poate sa-mi ofere mie un spectacol cu 2 actori,oricat de buni ar fi ei,si care mai tine si trei ore si jumatate?"Am ramas surprinsa cata bucurie si emotie mi-a adus acest spectacol,m-am surprins vreo 2-3 zile dupa gandindu-ma la replici din el dar mai presus de toate mi-am dat seama ca varsta nu este de multe ori decat un numar.Imi doresc sa am la varsta de 81 de ani aceeasi vitalitate si aceesi putere de a da ceva bun celor din jurul meu pe care o are d-na Olga Tudorache.Nu o vazusem niciodata jucand si marturisesc ca a fost prima data in viata mea cand mi-as fi dorit sa fiu actor(e bine si "doctora"dar cateodata ma plictisesc de postura asta) si prima data cand mi-au dat lacrimile la sfarsitul unui spectacol de teatru(bine, cand te duci la comedii in general nu prea ai motive de plans).
Deci cam asta a fost ce am facut de la ultima postare,urmeaza sa scriu din nou cand o sa mai beau niste Pepsi,pentru ca acum aveam multa energie din aceasta cauza si m-am hotarat s-o folosesc in mod corespunzator.

Bine te-am gasit Ma!

Nu am mai scris nimic pentru ca nu am avut nimic interesant de spus si mai ales pentru ca ceea ce aveam de spus erau niste blegeli si niste lamentari care nu prea-mi fac cinste si care ma cam plictisesc chiar si pe mine.
Azi m-am gandit sa va spun 2 povestioare-scurte,atat cat sa nu va plictisesc.
Intr-una se facea ca aveam o prietena foarte buna,din timpul facultatii,care ma stia si o stiam si cu bune si cu rele,cu care ma certam,ma mai impacam si de care la un momentdat m-am simtit despartita definitiv(cel putin asa am crezut atunci).Ea avea si o fetita frumusica,frumusica pe care o cheama Maria si careia i-am fost cu drag baby-sitter de cate ori puteam.Si nu le mai vazusem de 6-7 luni si-mi era dor de ele dar orgoliul asta ,pe care mai bine l-as folosi in alte momente, nu-mi dadea voie sa le sun,sa le vad.Din fericire l-am invins si m-am bucurat foarte mult ca le-am vazut.
A doua poveste este despre bani.Vorbesc despre un prieten de-al meu,caruia i-au trecut multe hartii din astea colorarate,pe care sta semnul de euro,de dolar,prin mana ,care le dadea acum 9-10 ani cate 100000 celor care spalau parbrizul si care acum este in pericol sa piarda foarte mult din ceea ce a avut.Nu vreau sa judec pe nimeni dar ma gandeam cum e viata asta,cu suisuri si coborasuri,ca nu stii ce ti se intampla maine.
Asta fu tot pentru azi,sper sa am mai multe de povestit saptamana viitoare cand ma intorc de la Atena.

10 ani!La multi ani!

Azi,cd m-a sunat sa-mi spuna asta,nu-mi venea sa cred.Nu stiu cand au trecut,o parte din ei,mai exact cei de la inceput,au fost frumosi,dulci,cu multa dragoste,cu putine certuri,cu fluturasi in stomac la fiecare revedere(a,acum m-am prins cum mi-a crescut burta asa mare,era de la miile de fluturi pe care-i adaposteam in ea).Dar din pacate au trecut,au venit cei cu jigniri,cu lucruri urate,cu tipete,cu nervi,cu pierderea increderii,cu pierderea dragostei si intr-un final am ajuns sa nu mai avem nimic.E adevarat ca nu am avut niciodata foarte mult dar pentru mine dragostea era un liant destul de bun.O sa fii tot timpul o parte din mine dar acum timpul nostru a trecut.