Adio!

Pana acum 3 zile ma intrebam ce e cu oamenii aia care merg la priveghiul sau inmormantarea diferitelor personalitati,ce-i mana inafara de curiozitate ?Am inteles ieri ,cand ma aflam pe langa Gradina Icoanei si pasii m-au indreptat,mai mult inconstient ,spre Biserica Icoanei ,unde aflasem de dimineata, ca este depus Gheorghe Dinica.Nu-mi dau seama de ce m-a impresionat omul asta atat de mult.Cu siguranta a fost jocul lui,prezenta scenica dar mai era ceva:emana o forta ,o vitalitate,o barbatie aparte care pe mine m-au facut sa-l consider actorul meu favorit,care ma impresiona si cand il juca pe Stanica Ratiu in "Felix si Otilia" dar si cand era Bulibasa Aurica in "Inima de tigan".
Imi aduc aminte de un 1 Mai petrecut la mare ,acum 5 ani:eram pe terasa restaurantului "La Colonade" si am avut placerea sa stau ,printr-o conjunctura pe care nu am chef s-o redau acum,langa Gheorghe Dinica.Eram asa de coplesita de momentul asta incat n-am fost in stare sa scot 2 vorbe,ceea ce pentru voi,care ma cunoasteti poate parea de neconceput.
Mi-a fost mereu drag de el,l-am admirat,imi pare tare rau ca a murit si de aceea in momentul cand am aprins o lumanare am evitat sa arunc mai mult de o privire spre ceea ce nu era decat o casuta pentru spiritul si sufletul celui care fusese Maestrul.
Acum am inteles.Nu e nevoie sa traiesti langa unii oameni,ca sa-i regreti cand trec in nefiinta,pur si simplu ii simti acolo,in sufletul tau,prin bucuria spirituala pe care ti-o ofera.
Dumnezeu sa-l odihneasca !